În procesul de pregătire al predării, TIC poate îndeplini o serie de funcţii: poate avea rol în comunicare, pentru a oferi informaţii - prin intermediul creării de documente, poate avea rol în trezirea curiozităţii şi întărirea competenţelor intelectuale sau în organizare, evaluare şi aplicaţii practice (experimente virtuale, simulări).
Pornind de la oportunităţile oferite de TIC, un cadru didactic trebuie să stăpânească atât competenţe legate de disciplina pe care o predă, dar, mai ales, legate de forma de prezentare a acestor conţinuturi. Este evident că aceste noi tehnologii constituie un ansamblu de instrumente, care sunt eficiente în măsura în care sunt în relaţie cu alţi factori, uneori subiectivi, alteori determinaţi de modul de organizare al procesului didactic.
Unui cadru didactic,
tehnologia informaţională îi oferă o multitudine de informaţii din toate domeniile
de activitate, furnizate pe site-uri din lumea întreagă, accesul la resurse
educationale, oferă posibilitatea de a intra într-un sistem de relaţii sociale
cu oamenii de pretutindeni, dar mai ales, posibilitatea de a realiza materiale
didactice accesibile, atractive, analitice sau sintetice, diferenţiate pâna la
individualizare, în concordanţă cu particularităţile psiho-fizice , interesele,
înclinaţiile, nivelul de achiziţii al elevilor cu care se lucrează. Computerul
este necesar să fie folosit de elevi ca resursă optimă, eficientă, care să le
vină în sprijinul activităţilor de învăţare.
Utilizarea sistemului
informatic evidenţiază diversificarea căii de căutare a informaţiei pe diferite
canale, scurtează timpul de la crearea cunoştinţelor la deseminarea lor,
facilitează distribuţia materialelor de curs, precum şi a experienţei
participanţilor (profesori, cursanţi).
La elevii cu nevoi speciale, în acest caz cu deficienţe de intelect – de
la formele uşoare şi medii, la cele accentuate, profunde (autism, sindrom Down,
ADHD, etc.) este necesară asigurarea unui act perceptiv de calitate în vederea
formării unor reprezentări temeinice, prin utilizarea unui material intuitiv
prezentat într-un context cât mai simplu şi însoţit de o explicaţie verbală
accesibilă. ,
Pe
de altă parte, concretismul excesiv al gândirii lor şi lipsa de coerenţă a
gândirii limitează mai mult sau mai puţin accentuat accesul la informaţie şi
capacitatea de a prelucra şi transmite această informaţie.
Având
în vedere faptul că sunt caracterizaţi printr-un spirit de observaţie scăzut,
insuficientă curiozitate, o slabă manifestare a interesului cognitiv, prin
tendinţa de a pierde rapid noile imagini obţinute prin contactul nemijlocit cu
obiectele reale sau substitutele acestora şi înlocuirea lor cu elemente mai
vechi, din experienţa anterioară, utilizarea TIC în activitatea didactică cu
acesti copii are rol în activizarea capacităţii de mobilizare la activitate, influenţează
pozitiv procesul antrenării lor în activitatea cognitivă, care ulterior conduce
la îmbogăţirea achiziţiilor operaţionale.
De
asemenea, mobilizează şi susţine atenţia lor prin conţinuturi interesante şi
accesibile, dar şi prin caracterul incitant al sarcinilor de rezolvat, pentru
că activismul sau învăţarea prin acţiune, interesul sau înţelegerea scopului
învăţării şi a utilizării celor învăţate, precum şi afectivitatea procesului de
învăţare, desfăşurarea activităţilor cognitive pe un fond emoţional optim
reprezintă factori care influenţează memorarea în învăţare. Tinând cont de
specificul proceselor cognitive la elevii cu deficienţă mintală este necesară
interacţiunea analizatorilor, îmbinarea unor stimuli care acţionează
concomitent (vizuali, auditivi, kinestezici).
De
aceea, utilizez de multe ori computerul în activitatea mea didactică, si ca
motivaţie extrinsecă, drept recompensă pentru o participare activă, pentru
implicare în activitatea terapeutică de corectare a propriilor deficienţe de
vorbire, facilitându-le accesul la deschiderea diverselor fişiere cu
informaţii, jocuri, exerciţii, utilizarea de softuri educaţionale, lecţii Ael.
În calitate de profesor logoped la un centru şcolar pentru educaţie
incluzivă am aderat imediat la oportunitatea de a utiliza în activitatea de
terapie a tulburărilor de limbaj, de corectare a deficienţelor de vorbire, a
unei largi palete de imagini, fişe, lecturi, cântece şi poezii, album
logopedic, alfabet in imagini, softuri educaţionale şi logopedice (Logopedix, Sebran, Tarabostes -
pentru învăţarea şi evaluarea elevilor cu cerinţe educative speciale, Clasa virtuală, Abecedarul animat),
lecţii Ael – prin Portalul special
dedicat învăţământului special, etc., mijloace didactice estetice, accesibile,
atractive prin intensitatea culorilor, prezenţa efectelor speciale, a
tranziţiilor, a animaţiei, a fondului sonor, care atrag elevii la terapie şi
transformă activitatea logopedică într-un moment extrem de plăcut.
Trebuie să recunosc însă, că utilizarea TIC cu eficienţă sporită depinde
foarte mult de factorul uman care lucrează cu copilul (logopedul) şi de cel cu
care se lucrează (logopatul), de felul în care cadrul didactic îşi selectează,
îşi organizează şi îşi prezintă informaţiile culese, de modul cum le integrează
în sistemul anterior de achiziţii, deprinderi şi obişnuinţe de vorbire şi
exprimare verbală al elevilor, în ansamblul demersului corectiv-recuperativ ,
terapeutic şi compensator.
Interesant este faptul că profesorul logoped îşi foloseşte achiziţiile,
informaţiile, cunoştintele metodologice pentru a obţine materiale didactice
deosebite, ilustrări ale unor activităţi educative şi extracurriculare reuşite
– pentru a motiva elevii şi părinţii acestora, devenind astfel, un creator de
produse educaţionale individualizate, raportate la nevoile concrete ale
elevilor, la posibilităţile lor de înţelegere, determinate de vârstă, intelect,
ritm de învăţare, tipul şi gravitatea tulburării de limbaj, etc.